Relieful
Relieful specific întregii zone Padis este cel carstic, datorită căruia a ajuns vestită în România si nu numai. Cea mai mare parte din ceea ce este inclus în zona turistica Padis se prezintă ca un platou carstic, cu altitudinea medie de 1200 metri. Platoul este marginit de abrupturi, între care se găsesc văi sălbatice, cu ape repezi, chei adânci si chiar canioane. Pe platou se întâlnesc: doline, lapiezuri, marmite, ponoare, sorburi, izbucuri, polii, hoance, avene, pesteri. Pesterile din zona Padis sunt căutate pentru podoabele lor : stalactite, stalagmite, coloane, draperii, baldachine, etc. Există si pesteri de gheata în Padis.
Clima
Clima în zona Padis este umedă si rece. Temperatura medie anuală este de 3 grade Celsius, vara urcând până la 25 de grade Celsius. Zăpada cade în noiembrie si tine până în aprilie.
Pe platou, datorită reliefului carstic, are loc un fenomen climatic aparte. Aerul rece, neputându-se scurge pe văi, seara, se acumulează în doline; în multe din aceste doline se află lacuri, care ziua acumulează căldura. Seara, aerul cald de deasupra lacurilor se ridică si pătrunde în stratul de aer rece, captiv deasupra platoului. Astfel, are loc o condensare, care dă nastere la o ceata deasă, un strat de un metru înăltime, care se târăste pe pământ, binecunoscuta ceată padisană.
Reteaua hidrografica
În Padis există mai multe bazine hidrografice:
- Platoul Padis, cu râurile principale: Gârjoaba, Trânghiesti, Renghii, Arsurii si Cutilor, Vărăsoaia. Cel mai interesant fenomen carstic din acest bazin sunt ponoarele, în număr de 13.
- Alt bazin hidrografic, Poiana Ponor, o polie tipică. Dupa un parcurs de 3,4 km, apele care au dispărut în Platoul Padis, apar în Poiana Ponor printr-un izbuc puternic, Izbucul Ponor (sau Izbucul din Poiana Ponor). Dupa circa 300 metri de la izbuc, apele Ponorului dispar din nou in pământ prin 6-7 sorburi. La ape mari (în perioadele ploioase), sorburile nu pot drena întreaga cantitate si astfel ia nastere un lac.
- Bazinul Lumea Pierdută, cu cele două văi: Izvorul Ursului si Pârâul Sec. Pesteri (Izbucul Ursului si Caput), avene (Gemanata, Negru, Acoperit). Pestera Caput se termină cu un lac de sifon care răspunde în Cetatile Ponorului.
- Bazinul Balileasa-Cetatile Ponorului. Valea Cetatilor, doline, lapiezuri, marmite. În Cetatile Ponorului reapare apa disparută în Pestera Caput, sub forma unui râu subteran, într-o galerie de pestera. Dupa un scurt parcurs la lumină, dispare iarasi, într-o gură de pesteră, cu care începe parcursul subteran (1700m) al Văii Cetatilor (cascade, săritori, 14 lacuri adânci).
- Groapa de la Barsa, ponoare, un lac si 11 pesteri (Zapodie, Neagra, Ghetarul de la Barsa).
În afara celor de mai sus, există bazinele hidrografice ale râurilor Boga si Somesul Cald. - Somesul Cald, la origine pârâul Radeasa, intră în Cetatea Radesei, dupa ce în prealabil a iesit din altă pestera. Dupa un mic canion la iesirea din pestera si confluenta cu alte două râuri, intră într-un canion de-o salbaticie rar întâlnită în Muntii Apuseni, numit Cheile Somesului Cald.
- Galbena, care drenează întreg bazinul Padis-Cetatile Ponorului, începe prin Izbucul Galbenei. Are un debit mare si un curs tumultuos. Canion, arcade naturale, pesteri, tuneluri subterane, cascade, marmite.
- Boga începe prin Izbucul Boghii, sub Pietrele Boghii. Chei înguste, afluenti cu chei si cascade, lac de acumulare. Cu numele de Valea Bulzului se uneste cu Valea Galbenei si dă nastere Crisului Pietros.
Vegetatia si fauna
Pădurile din zona Padis sunt alcătuite din molid si fag. În golurile alpine predomină ierburile; se întâlnesc afinisurile, tufisuri de ienupar si jneapan. În poieni întâlnim fânatele, vestitele fânate ale Tării Motilor. Cine vrea sa cunoască spendoarea Poienii Florilor, cu milioanele ei de flori, trebuie s-o viziteze în iunie-iulie. Prin iulie-august e perioada cositului, cu parfumul ei îmbătător, dar si a fructelor de padure. În septembrie, pădurile din zona sunt străbătute de localnici, dar si de turisti în căutare de afine si ciuperci.
Numeroase specii de animale sălbatice trăiesc în zona, dar ele se ascund, fug din calea omului. În vacante întregi petrecute la Padis, esti norocos daca vezi o caprioara. Vezi, in schimb, în mai toate poienile, scurmături de mistreti.
Există totusi ursi, mistreti, cerbi si căprioare, lupi, cocosi de munte, veverite. În pâraiele de munte abundă păstravii.
Bibliografie:
- Marcian Bleahu, Sever Bordea, "Muntii Bihor, Vladeasa", în colectia "Monografii montane", editura Sport-Turism, 1981
- Cristian Pop, "Zona turistica Padis- monografie", editia a II-a,editura Chrysopeea Press, 1997